Nu poți privi în urmă, uitându-te
de parcă ochii tăi ar avea extindere.
Nici nu te poți opri terminând ceva
ce ție ți s-a dat pentru a fi terminat.
Munca e necesitatea ta de-a fi. Nu-i un păcat,
dar nici rezultat nu e. Asta nu uita.
Nu uita că frumusețea ta s-a născut
din chinul bolilor și-al diavolilor.
De te-aplaudă și te măgulește,
tu știi c-ai ajuns ceva pentru a lupta.
Zâmbește, ca veselul partizan
care ființă cerească fiind, n-a descoperit
cum se ciocnește clar cu capul întunecat.
”Nu e doar știință pură
că nu există Arta însăși
și moartea nu este sfîrșitul.”