This website is using cookies

We use cookies to ensure that we give you the best experience on our website. If you continue without changing your settings, we'll assume that you are happy to receive all cookies on this website. 

Pavelescu, Cincinat: Az ember dala (Cântecul omului in Hungarian)

Portre of Pavelescu, Cincinat
Portre of P. Tóth Irén

Back to the translator

Cântecul omului (Romanian)

Ma-ntorc zdrobit. Ce drum enorm!
Viu dintr-o ţară depărtată,
Pe care harta n-o arată...
Sunt obosit, aş vrea să dorm.
 
Sunt ani, sunt ani de când alerg
Tot înainte, înainte,
Cu-aceeaşi întrebare-n minte:
De unde viu şi unde merg?
 
Şi barca-mi nu mai e la fel,
Iar pânzele-i imaculate
De la plecare, sunt pătate,
Ca şi o masă de hotel.
 
O mânam eu, sau mă ducea
În voia vântului, tot anul?
Eram sau nu, eu, căpitanul?
Sărmanei bărci ce rătăcea?
 
O amintire mi-a rămas...
Ţara nădejdii,-n depărtare,
Mi se părea atât de mare -
Şi-am ocolit-o într-un ceas!
 
Un gând mă tulbură, mâhnit,
Ca un ecou de harfă spartă:
E visul meu neîmplinit,
E idealul meu în artă!
 
În goana lui, izbit de stânci,
Mă-ntorc la mal, mânat de soartă,
Pe inimă c-o floare moartă,
S-ascunză ranele-i adânci.
 
Şi-acum, în drumul spre mormânt
Privind amurgul arămiu,
Când simt ce-aş fi putut să fiu,
Mă-nduioşez văzând ce sunt...



Uploaded byP. Tóth Irén
Source of the quotationhttp://poeziisiversuri.com

Az ember dala (Hungarian)

Mekkora útról térek vissza!
Egy távoli országból jöttem,
Mely nincs rajta a térképeken...
Aludni kéne. Elfáradtam.
 
Sok éve űz a rohanás -
Mindig előre, csak előre,
Egy kérdés szólít, dübörögve:
Honnan, hová az utazás?
 
Már csónakom sem ugyanaz.
És érintetlen vitorlája
Pecsétes lett az indulásra,
Mint szállodai asztallap.
 
Vittem őt, vagy ő vitt engem
Hová szél fújt, hosszú éveken?
ő vezetett, vagy én vezettem,
Tévelyegve tengereken?
 
Egyetlen emlékem maradt...
Ott messze, bizalom országa -
Oly óriásnak tűnt határa,
és bejártam egy perc alatt!
 
Feldúl egy fájó gondolat,
Mint hasadt hárfa kiáltása:
Elveszni hagytam álmomat,
Elhagyva művészet varázsa!

Rohanva, szikláktól törötten,
Sorsom visszavezet a partra,
Halott virággal eltakarva
Mély sebeket szívemen.

És most, útban a sír felé,
Nézve a rézvörös alkonyt,
Fájlalom azt, ami vagyok,
Siratva azt, mi lehetnék... 



Uploaded byP. Tóth Irén
Source of the quotationsaját

minimap