Topîrceanu, George : Őszi fantáziakép (Fantezie de toamnă in Hungarian)

Acesta-i un cântec pe care de mult

Am vrut să vi-l cânt dumneavostră.

Natura-l repetă cu aspru tumult.

Acesta-i un cântec pe care-l ascult

Cu nasul lipit de fereastră.

Ca vechiul ceasornic cu muzică, port

Cântare latentă în mine.

Se pune-n mișcare un tainic resort

Și-mi cântă romanța trecutului mort

În freamăte lungi de suspine.

Cu crengile ude și fără veșmânt

Salcâmii la poartă se-ndoaie.

Pe stradă se plimbă iernaticul vânt

Și fluieră-n tactul aceluiași cânt

Și plânge cu lacrimi de ploaie.

În casă tac toate. Un singur covor

Atacă, pe nas, uvertura.

Și cărțile toate-l urmează în cor,

Începe să cânte întregul decor, —

Ceasornicul bate măsura.

Și-acuma-i un cântec adânc, ne-ntrerupt:

Dulapul cu-o aripă frântă,

Și patul, și soba, și scaunul rupt,

Și vechile cadre cu flori dedesubt

Se uită la mine și cântă.

Ca undele mării izbite de dig

Pereții-mprejur fredonează...

Și numai o muscă surprinsă de frig

Pe masă, alături de-un rest de covrig,

Cu labele-n sus, hibernează.

Oly régi e dal, s íme, annyi sorát

Zengném a füledbe, de folyton;

Ősz fellege elviszi egyre tovább,

És hallom a dalt emez ablakon át,

Tapasztva üveghez az orrom.

A hajdani óra zenéje ilyen,

Bennem ha e dal szava szólal.

Bús hangjaitól szomorú a szívem,

Föléled a múlt is a mélyeiben,

És száll körülöttem a sóhaj.

Mezítelen ággal a kerti akác

Jajongva a szélre, legörnyed.

Ott künn csak a szél szalad, ő dudorász,

E dalt fütyörészi, s e dal csupa gyász,

És hullnak a mennybeli könnyek.

Benn hallgat a ház, csak az ágyterítő

Most mintha e dalra dúdolna,

Majd könyveim éneke szárnyal elő;

S míg bútoraim kara messzire nő,

Taktust ver a vén falióra.

Zümmögve a dal a magasba ered,

Rágyújt az öreg ruhaszekrény;

S az ágy meg a szék, ami hétbe repedt,

S hervadt levelekkel a képkeretek,

Rámnéznek, a dalt tovazengvén.

Mint tengeri ár, ha a partra kilép,

Úgy zúg a fal éneke, bőszül:

Az asztalon álmosan őrköd a légy,

Körötte a morzsa, perec maradék -

Szegényke, a tél fele készül.