Pethes Mária: Gustul liniştii (A csend íze in Romanian)

Lucian Blagáért

Jelenidőben mesélni rólad, az ölelésről, hogy 
Isten ne érezze magát olyan árvának bennem. 
Elmondani, hogyan fekszel szerelmed ölében 
az égről alácsorgó, olvadt fényben, hallgatod 
a fülledt messzeségből egy templom harang-
bongását. A szeretett nő árnyékába dőlsz, haja 
dédelgetőn körbefonja arcod, csókja mézében 
a csend ízét ízleled. Egymást karoljátok a parton 
és lelketek így, összeforrva a végtelen ösvényén 
marad. De rendületlenül hiszitek, mindig jönnek,
akik vérükben lobogó szenvedéllyel tovább folytatják
a kettészakadt mesét. Most ötvennégy szökevény
május után lelked bennem dalol, és emlékedben
szabadon lélegzik Isten.

Pentru Lucian Blaga

A vorbii despre tine în prezent, despre îmbrăţişare, ca
Dumnezeul să nu se simte atât de orfan în mine.
A povesti, cum stai culcat în poalele iubitei
în lumina topită, din cer curgătoare, să asculţi din
îndepărtarea îmbâcsită sunetul clopotului unei
biserici. Te culci în umbra femeii adorate, păru-i
dezmierdător îţi înconjoară faţa, în mierea sărutului
savurezi gustul liniştii. Vă îmbrăţişaţi pe ţărm şi
sufletele voastre  astfel, contopite vor rămâne pe
poteca infinitului. Dar neînduplecat credeţi, căci
întotdeauna vor veni aceia, care cu patimă arzătoare în
sânge,vor continua povestea sfâşiată. Acum după
cincizeci şi patru de mai trecători sufletu-ţi cântă în
mine, şi în amintirea-ţi liber respiră Dumnezeul.