Eminescu, Mihai: One wish alone have I (Mai am un singur dor Angol nyelven)

Mai am un singur dor
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

One wish alone have I: 
In some calm land 
Beside the sea to die; 
Upon its strand 
That I forever sleep, 
The forest near, 
A heaven clear 
Stretched o'er the peaceful deep. 
No candles shine, 
Nor tomb I need, instead 
Let them for me a bed 
Of twigs entwine. 

That no one weeps my end, 
Nor for me grieves, 
But let the autumn lend 
Tongues to the leaves, 
When brooklet ripples fall 
With murmuring sound, 
And moon is found 
Among the pine-trees tall, 
While softly rings 
The wind its trembling chime 
And over me the lime 
Its blossom flings. 

As I will then no more 
A wanderer be, 
Let them with fondness store 
My memory. 
And Lucifer the while, 
Above the pine, 
Good comrade mine, 
Will on me gently smile; 
In mournful mood, 
The sea sing sad refrain. . . 
And I be earth again 
In solitude.