Ady Endre: Sírni, sírni, sírni

Várni, ha éjfélt üt az óra,
Egy közeledő koporsóra. 

Nem kérdezni, hogy kit temetnek,
Csengettyűzni a gyász-menetnek. 

Ezüst sátrak, fekete leplek
Alatt lóbálni egy keresztet. 

Állni gyászban, súlyos ezüstben,
Fuldokolni a fáklyafüstben. 

Zörgő árnyakkal harcra kelni,
Fojtott zsolozsmát énekelni. 

Hallgatni orgonák búgását,
Síri harangok mély zúgását. 

Lépni mély, tárt sírokon által
Komor pappal, néma szolgákkal. 

Remegve, bújva, lesve, lopva
Nézni egy idegen halottra. 

Fázni holdas, babonás éjen
Tömjén-árban, lihegve mélyen. 

Tagadni múltat, mellet verve,
Megbabonázva, térdepelve. 

Megbánni mindent. Törve, gyónva
Borulni rá egy koporsóra. 

Testamentumot, szörnyűt, írni
És sírni, sírni, sírni, sírni.

La miezul nopţii, când ceasul bate

S-aştepţi când sicriul e pe  aproape.

Să nu întrebi, azi pe cine înhumă,

Doar rudelor din clopoţei sună.

Cort argintiu, flamuri negre,

Sub care  o cruce bălăbăneşte.

Stând în doliu, în grea argintie,

Sufocând în fum de făclie.

Luptând cu umbre zdrăngănitoare,

Cântând imnuri înnăbuşitoare.

Ascultând bugetul orgilor,

Murmurul adânc al mormintelor.

Păşind peste adânci, deschise morminte,

Cu preot trist, şi slugi fără cuvinte.

Tremurând, ascuns, privind,

În taină la un mort străin.

Stând în frig  în superstiţioase nopţi,

cu lună, gâfâind în a tămâii miros.

Negând tercutul, pieptul bătând,

Fermecat, în genunchi stând.

Regretând totul. Zdrobit mărturisind.

Aplecând capul pe un sicriu, trist.

Un testament îngrozitor notând,

Plângând, plângând, plângând, plângând.