Balázs F. Attila: Îmi lipseşti! (Hiányzol! in Romanian)

nevedet kirakom magamban

gyöngédségbe ágyazom:

szomorúság befejezetlen mozaikja

mert ördög minden költő

őrizd hát szépségedet

mint védett virágot

tiltott területen

lesz amit elkockázzanak

a közöny lovagjai

megcsókolom a füstöt mielőtt

belesimul az ég tenyerébe

a harmatra bízom

titkainkat

în mine numele-ţi aştern

în gingăşie cuibăresc

al tristeţii neterminat mozaic

căci diavol e orice poet

păzeşte-ţi frumuseţea

ca ocrotita floare

pe interzisul răsad

va fi ce să pună la bătaie

ai indiferenţei cavaleri

sărut fumul ’nainte

de-a se prelinge-n palma cerului

în roua dimineţii-ncredinţez

ale noastre secrete