Dsida Jenő: În faţa porţii (A kapú előtt in Romanian)

Kedvesem, szegény kedvesem! Nézd
ez a kapú. Sötét, mint a gondolat,
erős, mint az örökkévalóság. Ezen
kellett volna bejutnunk, ha nem kapok

sebet. Zúg a fejem, alig látok,
elhagy a lelkem, meghalok. De te
ne félj! Bejutsz. Neked hagyom a
hattyútollat. S három csepp véremet.

1929

Iubito, săraca mea iubită! Vezi, asta
e poarta. Întunecoasă  ca cugetarea,
puternică, ca eternitatea. Prin ea
trebuia să intrăm, dacă rana

n-o primeam. Îmi vâjâie capul, abia văd,
sufletul mă părăseşte, mor. Dar ţie să
nu-ţi fie frică. Vei intra. Îţi las ca moştenire
pana de lebădă. Şi trei picături de sânge.