Anyám (Hungarian)
Néztem,
a víz hátán hogy pislákolt a gyenge fény,
fel-fellobbant, mint az élet
anyám szelídszép őzszemén,
mikor kézen fogva tartottam még
ezen a világon,
s ő susogva rám hagyta mindenét,
mi elmaradt, mi megesett,
pattanó labdát,
énekszót és Istent,
elszáradt, régi szerelmeket.
Rebegő igent, konok búcsúkat,
szívének halkuló dallamát,
mit nekem szánt
szépíteni mindent,
és táncoltatni még körülöttünk
a halált,
mielőtt elmegyek,
s ő halhasson maga,
… s hogy pora is enyém
legyen,
hogy utolszor én vegyem őt
ölbe,
és úgy vigyem haza,
hogy közben eleresztem,
s tudjam, már szabad.
Anyám, lángot úsztatok utánad,
nézd, csillagot mutatok a csillagoknak
a fekete folyón,
ilyenkor látni vélem,
merre vagy, tenyered közé veszed
mécsnyi lángom, e gyenge fényt,
és viszed magaddal messze,
mint megtalált reményt:
én élek. |
Mama (Romanian)
Priveam
cum pâlpâie lumina slabă pe spatele apei,
uneori se încingea ca viața
în ochii blânzi-frumoși ai mamei mele,
când o țineam de mână încă
pe această lume,
și ea, lăsându-mi moștenire, șușotind,
totul ce n-avusese loc și tot ce s-a întâmplat,
minge sărind,
cântec și Dumnezeu,
iubiri vechi, uscate.
Da șovăitor, adiouri încăpățânate,
melodia tot mai slabă a inimii sale,
tot ce voia să-mi lase mie
ca să înfrumusețeze totul,
și să danseze moartea
în jurul nostru
înaintea plecării mele,
ca să poată muri singură,
... ca și praful ei să fie
al meu,
ca eu s-o iau ultima dată
în brațe
astfel s-o duc acasă,
în timp ce o las să plece
știind că în sfârșit e liberă.
Mamă, trimit în urma ta flacără înotătoare,
privește, arăt stelelor o stea
pe râul negru,
în acest timp mi se pare că văd
unde ești, prinzi între cele două pălmi
flacăra mea cât sfeșnicul, lumina asta slabă,
și o duci cu tine departe,
ca speranța găsită:
eu trăiesc.
|
