Oravecz Imre: Bătrâneţe (Öregség in Romanian)

1
 
Mi fiatalon ismeretlen volt,
az most mindennapos,
mi játszi könnyű, az nehéz vagy lehetetlen,
 
ha leguggolok és felegyenesedem, a fejembe tódul a vér,
ha magasból letekintek, tériszonyom van,
ha varrni akarok, már szemüveggel sem tudom tűbe fűzni a cérnát,
ha beszélgetek valakivel, a mondat közepén elfelejtem, mit akartam mondani,
ha változtatnom kell azon, mit elterveztem, ideges leszek,
ha nem találok valamit, pánikba esem,
ha fáj valamim, mindjárt a legrosszabbra gondolok,
 
kaland lett az életem.
 
2
 
Néha olyan,
mintha én nem én lennék,
hanem valaki más,
egy nehézkes, űzött idegen,
ki a bőrömbe bújt.

1
Ceea ce în tinereţe a fost necunoscut,
azi e ceva de toate zilele,
ceea ce a fost uşor, azi e greu sau imposibil,

dacă ghemuiesc şi mă ridic, sângele mi se urcă în cap,
dacă privesc de sus, mi-e frică de înălţime,
dacă vreu să cos, nici cu ochelari nu pot petrece aţa prin ac,
dacă vorbesc cu cineva, la mijlocul propoziţiei uit, ce am vrut să spun,
dacă trebuie să modific ceea ce am planificat, devin nervos,
dacă nu găsesc ceva, pic în panică,
dacă mă doare ceva, imediat  mă gândesc la cel mai rău,

viaţa-mi e o aventură.

2

Câteodată aşa simt
parcă n-aş fi eu însumi,
ci un altcineva,
un străin greoi, hărţuit,
care s-a strecurat în pielea mea.