Péter Erika: Viaţă moartă, după ospăţie (Csendélet vendégség után in Romanian)

Vázában üde-friss virág,
asztalon üres poharak,
szennyes edényhegy kiált,
lóg a szemétkosár nyelve,
hálót foltoznak a pókok
- az est ernyedten integet.

În vază sunt flori proaspete,
masa-i plină de pahare goale,
jegul pe veselă plânge,
s-atarnă limba coşului de gunoi,
paianjenii-şi repară plasele
- moleşită te salută seara.