Pilinszky János: A mélypont ünnepélye

Az ólak véres melegében
ki mer olvasni?
És ki mer
a lemenő nap szálkamezejében,
az ég dagálya és
a föld apálya idején
útrakelni, akárhová?

Ki mer
csukott szemmel megállani
ama mélyponton,
ott, ahol
mindíg akad egy utolsó legyintés,
háztető,
gyönyörü arc, vagy akár
egyetlen kéz, fejbólintás, kézmozdulat?

Ki tud
nyugodt szívvel belesimúlni
az álomba, mely túlcsap a gyerekkor
keservein s a tengert
marék vízként arcához emeli?

1972

În căldura cotețelor însîngerate
cine are curajul să citească?
Și cine are curajul
în câmpul soarelui ce apune,
pe timpul de flux al cerului
și de reflux al pământului
a porni la drum, orișiunde?

Cine are curajul
să se oprescă cu ochii închiși
în cea mai adâncă groapă,
acolo unde
oricând se poate ivi un semn,
acoperiș,
chip minunat, sau chiar
o mână, o aprobare din cap, o mișcare a mîinii?

Cine poate
să se ascundă cu inima curată
în visul care trece peste amărăciunile
copilăriei, și să ridice marea la obraz,
ca apa în palmă?