Pilinszky János: Gizgaz

Fű van. Nappal meg éjszaka.
Tegnap valaki azt mondta: "gyere,
gyere ide", s én odamentem,
haladva a gizgazos talajon.

Éjszaka félek. De a reggel
még akkor is melenget és lebegtet,
ha szótlanul és mozdulatlanul fekszem.

Ruhám puha és ismerős.
De ruha nélkül
fázom és parányi vagyok.

Ha vezetnek, biztosan járok.
Egyedül bizonytalanul.
Mégis ilyenkor szinte röpülök,
ha félek is, hogy elveszek a fűben.

Iarbă. Zi și noapte.
Ieri spuse cineva: ”vino,
vino aici”, și am venit,
străbătând pământ plin cu buruieni.

Noaptea mi-e frică. Dar dimineața
mă-ncălzește și mă leagănă chiar când
stau mut și nemișcat.

Haina mi-e cunoscută și moale.
Dar fără haină
mi-e frig și sânt mic.

Dacă-s condus, merg sigur.
Dar singur, nesigur.
Totuși, atunci parcă aș zbura,
chiar de mi-e frică să nu mă pierd în iarbă.