Bătrâne Marx, tu pe aceste meleaguri
vei fi degrabă bărbierit şi trimis la reeducare.
Până şi faptul că vacile estice
care au păscut pe lângă calea ferată
se cred vagoane de locomotivă şi nu mai dau lapte,
ţi se pune tot ţie în cârcă.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
şi a brinzei inchegate.
Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind că esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea că polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
şi pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit
s-a condensat intr-un primar cumsecade.
In fond chiar şi eu care sint un ins banal
ies că limaxul din sintaxa şi logica
şi visez acea boala ciudata de stomac
din pricina careia te poti imbata cu o bucata de piine.
Ia şi gusta.
Sintem pe drumul cel bun:
la Berlin ceasurile au inceput să meargă anapoda.
