Gyr, Radu: A mészárszékek (Măcelăriile in Hungarian)

Vechi ceainării încep să se deschidă.
Scrâșnesc tramvaie și obloane grele...
Dorm, pe tarabe, frunți de conopidă
și inimi stacojii de pătlăgele.

Hingheri cu dube trec pe cheiul lin
de coji de pepeni și de haimanale.
Căruțele cu carne vin în hale
și-aduc ofrande roșii de rubin.

Măcelăriile descarcă hălci și buturi
și-atârnăprin cârlige, liniștit,
scumpeturi mari de sânge și avuturi,
purpură vie și coral rănit.

Berbeci de foc și ruguri de mânzate
își clatină incendiul cărnii lor,
de parcă rd ciozvârte spintecate
din soarele tăiat la abator.

Se-aprind măcelăriile solare
sub verde somn de ceruri vegetale.
Târziu, căruțele se-ntorc spre abatoare,
se lasă liniști roșii peste hale.

Cu zâmbet șters, pe pragul ca o rană,
ies măcelarii-n șorțul lor de pânză
și-aprind țigări.
                     Uitat într-o dugheană
printre dantele rupte de osânză,

un măcelar, pe gânduri, a închis
registrul gros cu scoarța-nsângerată,
din haină scoate un portret de fată,
privindu-l trist, cu ochii plin de vis.

Az ócska söntések már nyiladoznak,
villamos zörög, redőny nyekereg...
Vörös paradicsom-szívek alusznak
a polcokon és kelvirág-fejek.

Dinnyehéj árvul, suhanc tekereg,
a rakodón szemeteskocsi fülled
s rubintosan tetézve begördülnek
a csarnokba a húsos szekerek.

A combot és az oldalt kirakják ott, -
csendben fogadja kampókra a bolt
a töméntelen véres drágaságot:
sebzett korállt és eleven bíbort.

Süldők, berbécsek, húsuk lángdarabból,
úgy ránganak a roston, mintha ott
a vágóhidakon ledöfött napból
szelten sülnének izzó falatok.

Zöld álma alatt a növényi égnek
a nap mészárszékei kigyulladnak, -
majd a kocsik a vágóhídra térnek.
A csarnokokban vörös nyugodalmak.

A mészárosok kilépnek kötőben,
a küszöbön, mint seben, mosolyt rejtve
s rágyujtanak...
                   Az egyik bolt-redőben,
a szakadt hájcsipkék közt ottfelejtve,

egy mészáros tünődik, beteszi
véres fedelü szállítmányi könyvét,
zsebébe nyúl, kezében leányfénykép,
rászomorodnak álmos szemei.