Minulescu, Ion: Celei care minte
Celei care minte (Romanian)Eu stiu c-ai sã mã-nseli chiar mâine... Dar fiindcã azi mi te dai toatã, Am sã te iert - E vechi pãcatul Si nu esti prima vinovatã!...
În cinstea ta, Cea mai frumoasã din toate fetele ce mint, Am ars miresme-otrãvitoare în trepieduri de argint, În pat ti-am presãrat garoafe Si maci - Tot flori însângerate - Si cu parfum de brad pãtat-am dantela pernelor curate, Iar în covorul din perete ca si-ntr-o glastrã am înfipt Trei ramuri verzi de lãmâiþã Si-un ram uscat de-Eucalipt.
Dar iatã, Bate miezul noptii... E ora când amantii, -alt'datã, Sorbeau cu-amantele-mpreunã otrava binecuvântatã... Deci vino, Vino si desprinde-ti din pieptenul de fildes pãrul, Înfinge-ti în priviri Minciuna Si-n caldul buzei Adevãrul Si spune-mi: Dintre câti avurã norocul sã te aibã-asa Câti au murit Si câti blesteamã de-a nu te fi putut uita?...
Eu stiu c-ai sã mã-nseli chiar mâine... Dar fiindcã azi mi te dai toatã. Am sã te iert - E vechi pãcatul Si nu esti prima vinovatã!...
Deci nu-ti cer vorbe-mperecheate de sãrutãri, Nu-ti cer sã-mi spui Nimic din tot ce-ai spus la alþii, Ci tot ce n-ai spus nimãnui. Si nu-ti cer patima nebunã si fãrã de sfârsit, Nu-ti cer Nimic din ce poetul palid Cerseste-n veci de veci, stingher, Voi doar sã-mi schimbi de poti o clipã Din sirul clipelor la fel, Sã-mi torni în suflet înfinitul unui pahar de hidromel, În pãr sã-mi împletesti cununa de laur verde Si în priviri Sã-mi împietresti pe veci minciuna neprihãnitelor iubiri. Si-asa tãcuti - Ca douã umbre, trântiti pe maldãrul de flori - Sã-ncepem slujba-n miez de noapte Si mâine s-o sfârsim în zori!
|