Talaz, George: A sas (Vulturul in Hungarian)

Azi-noapte-a fost să verse râul peste mal,

Azi-noapte-am plân și nu știam ce grijă port,

Azi-noapte apele-au adus un vultur mort

Și l-au zvârlit in poarta noastră ca un val.

Cu aripi pline de țărână și de sânge,

În poarta noastră de vârtejuri a bătut,

Când a simțit că-n ochi lumina i se stinge,

Ieșit din mal părea că tot s-a mai zbătut…

Părea că tot mai vrea să zboare către cer,

Ori se credea pe înălțimi amețitoare,

Că peste lut și-a-ntins aripa ca de fier,

Un pumn de lut ce-a-nchis în el atâta Soare…

Azi-noapte-au fost furtuni, și-am plâns, și nimănui

N-am spus că-n poartă-aflai un vultur fără viață…

Iar câinii noștri 1-au luat azi dimineată

Și au fácut să nu mai știu de urma lui.

Az éjjel a folyó kiáradt medriből,

az éjjel sírtam, mint a gondok betege,

az éjjel egy halott sast hozott az ár elő

és mint a lágy habot, kapunkba lökte be.

Vér és iszap tapadt a szárnyain. Bevágta

pántos kapunkba - ő érezte, hogy a fény

szeméből már kihagy és mintha ott a sárba'

vergődött volna még a tócsa peremén.

Mintha vonta volna, hogy szálljon el, az ég,

vagy mintha szédítő magasságokba lengne,

vasszárnya ráfeszült a földre. Egy marék

agyagföld annyi nap fényét eltömte benne.

Az éjjel vihar volt és sírás éjjele.

Nem szóltam, hogy egy sast leltem kapunkba halva.

Pedig fölharapták a kutyáink hajnalra

és aztán nem tudom, hogy mi történt vele.