Ady Endre: Afară din sat (El a faluból in Romanian)

A kis harang a régi,
Mely belezúg a csöndbe,
A szürkeség a régi,
Fölé virít a tavasz.

Minden, minden a régi,
De én hol élek, járok?
Nem voltam ilyen messze,
Nem voltam soha, soha.

Belehalok, ha mondják,
Hogy én itt szálltam útra,
Megtagadom a csókot,
Amely útra indított.

Én a bolondos zajnak,
Én a cifra városnak
Vagyok a kóbor lelke,
Ne gyalázz meg hát, falu.

Ó, kapj fel innen, Város,
Ragadj el innen, Város:
Kik messze kiröpültek,
Sohse térjenek haza.

Clopotul e cel vechi,
Ce răsună în tihnă,
Plictisul e cel vechi,
Ascuns de primăvară.

Tot, totul e cel vechi,
Unde trăiesc, umblu?
Așa departe n-am fost,
N-am fost niciodată.

Mor, dacă mi se spune,
C-am pornit de aici,
Voi nega sărutul,
Care m-a pornit la drum.

Eu-s de vacarm nebun,
Eu-s de oraș ornat,
Sunt sufletul lor nomad,
Nu mă huli, satule.

Oh, înșfacă-mă, Oraș,
Du-mă de aci, Oraș:
Cei ce sunt departe,
Să nu se întoarcă.