Dinescu, Mircea: Apelul de seară

Bucătăriile se văd din cer
mai bine decât oamenii de seamă,
prinzi îngerul-n gamela ta cu zeamă
nedetectat de radarul de fier,
întâi precum o pată de untură
apoi întregul sclipat te-a orbit,
duci Duhul Sfânt cu lingura la gură
de-ţi cântă măţul de mitropolit,
măţul tău lung şi galeş de mătase
prin care azi vorbisi şi tu cu El,
suflet purtând o raniţă cu oase
aici, pe buza gropii, la apel