Pilinszky János: Van Gogh imája

Csatavesztés a földeken.

Honfoglalás a levegőben.

Madarak, nap és megint madarak.

Estére mi marad belőlem?

Estére csak a lámpasor,

a sárga vályogfal ragyog,

s a kert alól, a fákon át,

mint gyertyasor, az ablakok;

hol én is laktam, s nem lakom,

a ház, hol éltem, és nem élek,

a tető, amely betakart.

Istenem, betakartál régen.

Luptă pierdută pe pământ.

În aer întemeiere.

Păsări, soare şi iar păsări.

Seara din mine ce rămâne?

Seara doar a lămpilor şir,

zid galben din tăvălug sclipeşte,

şi din fund de grădină, prin pomi,

ca şir de lumânări ferestre;

unde am stat şi eu, şi nu stau,

unde existam şi nu exist,

acoperiş ce m-a acoperit.

Doamne de mult m-ai acoperit.